Bonsai Azalee

Azaleele

Delicatele azalee (rhododendron) sunt plante care impodobesc in special spatiile semiumbrite si racoroase. Genul Rhododendron cuprinde 800-1000 de specii, originare din emisfera nordica, printre care rhododendronii de gradina si azaleele cultivate in ghiveci, cunoscute popular sub denumiri precum: azalee de camera, azalee indiene sau trandafiri de munte.

Numele de rhododendron provine din limba greaca, in care “rhodon” inseamna rosa, trandafir si “dendron” arbore. Azaleea este originara din regiunile cu ierni blande si veri moderate din China, Japonia, India, Statele Unite ale Americii si Europa. Azaleea este o planta care cere o ingrijire mai speciala: nu trebuie sa o asezam in curent si nu trebuie sa-i punem prea multa apa, pentru ca florile nu se vor mai dezvolta. Cea mai potrivita temperatura este de 22-25 grade C ziua si 16-18 grade C noaptea. Nu trebuie sa o expunem la soare direct, ea creste foarte frumos in camere situate la nord.

Nu-i place sa fie mutata din loc in loc, deci daca ii gasim un loc bun e bine sa o lasam permanent acolo.

Rhododendron simsii sau Azaleea indica este una dintre cele mai frumoase reprezentante ale speciei. Are crestere arbustiva si poate atinge inaltimi de 3 m. in locurile de origine. In cultura se formeaza plante fie sub forma de tufa bogat ramificata, fie ca arbust cu trunchi de 15-20 cm. Frunzele, persistente, sunt mici, acoperite cu pubescenta fina. Florile de culoare rosie au diametrul de 4-5 cm. si sunt grupate cate 5-6 in buchet. O planta de circa 50 cm. inaltime, poate avea pana la 300 de flori deschise simultan. Culoarea rosie este cea mai solicitata (in proportie de 50-60 %) urmata de roz (30 %). Planta este atragatoare atat prin marimea si alcatuirea florii ce poate fi simpla sau batuta, cat si prin coloritul viu, in tonuri si nuante de la rosu inchis sau violet pana la roz si alb. Marginea petelor poate fi dreapta, ondulata sau franjurata. Inflorirea se produce in sezoanele racoroase ale anului: toamna, iarna si primavera. Amelioratorii au obtinut numeroase soiuri noi cu perioade diferite de inflorire, incepand din septembrie, soiuri foarte precoce si soiuri foarte tardive care infloresc din luna martie.

Mugurii florali se formeaza in vara precedenta (august – septembrie) dupa care planta necesita o perioada cu temperatura mai scazuta pentru desavarsirea dezvoltarii florilor.

Temperatura mediului optima pentru crestere este de 22-25ºC in timpul zilei si 16-18ºC noaptea.

Cresterea vegetativa este favorizata de zilele lungi. Azaleea trebuie asezata intr-un ambient semiumbrit si daca aveti posibilitatea in timpul verii o puteti scoate in aer liber, preferabil in gradina ingropand ghiveciul in pamant sau pe terasa ori balcon.

Temperatura apei de udare are un rol important in cresterea plantei. Udarea cu apa rece are drept consecinte aparitia de pete galbene pe frunze si incetinirea cresterii. Apa este un factor extrem de important pentru azalee. Necesita multa apa, mai ales vara. Substratul nu trebuie sa se usuce niciodata. Udarea in exces sau stagnarea apei in farfurioara trebuie evitata deoarece sistemul radicular foarte fin si dens este expus asfixierii si putrezirii. Udarea se poate realiza direct pe substrat sau prin infiltrare. Udarea si pulverizarea fina trebuie realizata cu apa dedurizata, apa de ploaie fiind ideala. Este bine sa se evite udarea cu apa de la robinet, deoarece azaleea este o specie acidofila, adica nu suporta calcarul din apa.

Substratul trebuie sa aiba un continut ridicat in materie organica si capacitate mare de retinere a apei. El se alcatuieste din turba, scoarta de copac, cetina de brad, balegar. Azaleea este prin excelenta o planta calicifuga, care necesita un pH = 4-5 in substratul de cultura. In perioada infloririi planta trebuie fertilizata cu solutii minerale in concentratii reduse, o data la doua saptamani.

Ciupirea lastarilor este o lucrare importanta care se executa cu scopul de a stimula capacitatea de ramificare a plantei. Astfel se indeparteaza varfurile lastarilor pentru a favoriza emiterea si cresterea lastarilor laterali, marind astfel volumul plantei si a numarului de flori.

Dupa trecerea florilor se recomanda transplantarea in ghivece cu 2-5 cm. mai mari in diametru. In general este bine sa nu se foloseasca vase prea mari si, mai ales, sa nu fie prea inalte. In primavara se elimina florile trecute, aplicand taietura sub ele, inlaturand cu aceasta ocazie si lastarii subtiri sau pe cei amplasati necorespunzator. Vara trebuie udata prin pulverizare si amplasata in locuri ferite de insolatie. Toamna se transfera in locuri racoroase si luminoase pentru parcurgerea perioadei de repaus. Daca temperatura este prea ridicata si udarea insuficienta, florile si bobocii florali se vestejesc. Aceasta situatie poate fi remediata prin introducerea ghiveciului in apa calduta pentru 20 de minute. Daca planta este expusa la curenti de aer sau substratul este mentinut saturat cu apa, bobocii raman verzi si florile nu se mai dezvolta. In acest caz planta trebuie asezata intr-un loc ferit de curenti si udata moderat.

Inmultirea se face prin butasire si altoire, luna august fiind cea mai buna pentru butasire. Foarte important este si pamantul care trebuie sa contina un amestec de turba si trei parti nisip. Distanta de plantare dintre butasi trebuie sa fie de 2-3 cm, in functie de marimea ghiveciului. Dupa ce au facut primele radacini se acopera butasii cu folie neagra, pe care o vom inlatura pe masura ce prind din ce in ce mai multe radacini. In mai este obligatorie suprimarea prin taiere a lastarilor care au crescut departe de tufa de baza.

Spune prietenilor tai: