Crinul de gradina

Crinul este cea mai veche floare cultivata de om; “prietenia” dateaza de cel putin cinci milenii, fiind chiar mai veche decat cea cu trandafirul. Pretuirea acordata acestei plante e datorata atat insusirilor sale tamaduitoare, cat si aspectului ei decorativ.

In medicina populara, bulbii erau folositi pentru cataplasme si oblojeli, pentru dezinfectii si pentru prepararea unei bauturi contra muscaturilor de sarpe. Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult si pe podoabe, reprezentand in antichitate speranta, puritatea si triumful. Impreuna cu trandafirul si cu laurul, era folosit la greci si romani pentru incununarea fruntilor invingatorilor. Desi creste in stare salbatica mai mult in Orient si in Europa, crinul a ajuns si pe continentul african, fiind foarte apreciat in Egiptul antic, unde simboliza chiar tara Egiptului (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Cateva milenii mai tarziu crinul devine simbolul regalitatii in Franta.

Genul botanic Lilium, din care face parte crinul, cuprinde numeroase specii de climat subtropical pana la temperat, raspandite in special in Orient si Europa, dar si pe continentul american si african. Specia cea mai cunoscuta, de care e legata istoria acestei flori, este Lilium candidum (Crinul alb), cu flori albe in forma de potir, cu parfum imbatator. In Europa a patruns din Orient, ca planta cultivata, adusa de fenicieni, greci, romani, arabi si turci, desi ea este intalnita aici si in stare spontana. Ca an de inceput al culturii crinului, in Europa este considerat anul 1905, cand botanistul englez Willson a introdus crinul regal (Lilium regale), cu toate ca pe acest continent se cultivau demult crinii asiatici. In ultima suta de ani au fost creati numerosi hibrizi, dar nici unul nu a reusit sa ocupe locul crinului alb si al celui regal (imperial) in privinta formei, parfumului si culorii.

Crinul alb (Lilium candidum), sau “crinul Madonei”, prezinta in sol un bulb solzos, usor oval, cu diametru care poate trece de 8 cm. Tulpina care poarta florile, de 90-100 cm naltime, poate susutine pana la 20 de flori mari, albe si parfumate. Este rezistent la ger, putand ierna afara.

Crinul regal sau imperial (Lilium regale), originar din China, are in sol un bulb de dimensiuni mai mari, de culoare purpurie. Florile mari, parfumate, ca niste palnii, sunt albe pe dinafara, cu o usoara tenta visinie pe nervuri si stropite cu galben in interior. Ele sunt grupate cate 3-5 spre varful tulpinii florale. Nu este asa de rezistent la ger cum este crinul alb.

Crinul vargat de Japonia (Lilium tigrinum) are in pamant un bulb mare solzos din care apare tulpina de 150 cm inaltime, care poarta spre varf 15-20 de flori rosii-portocalii, stropite in interior cu purpuriu. Pe tulpina florala, la subsoara frunzelor apar cate 2 bulbili prin care planta se poate inmulti.

Crinul de padure (Lilium martagon), salbatic, originar din Europa, intalnit si la noi in tara, atinge 100 cm inaltime si face flori purpurii, grupate cate 20 in inflorescente. Petalele sunt rasucite mult in exterior. Exista forme si cu alte culori.

Crinul poate fi cultivat fara prea mari dificultati intr-o gradina obisnuita. Inmultirea se realizeaza prin mai multe metode, accesibile tuturor amatorilor: despartirea bulbilor, prin bulbili aerieni, prin frunzele solzoase ale bulbilor, prin butasi de frunze si seminte.

Cel mai usor se realizeaza desfacerea bulbilor dupa ce au fost scosi din pamant, in luna iulie. Dupa 15-20 de zile de pastrat la rece (70C), se pot planta din nou in gradina.

Inmultirea prin bulbili aerieni se foloseste la Lilium tigrinum si la alte specii care formeaza bulbili la baza frunzelor.

In cazul despartirii frunzelor solzoase ale bulbilor (metoda de inmultire rapida a soiurilor valoroase), acestea se pun la inradacinat in ghivece cu turba (4 parti), nisip (1 parte), pamant de frunze (1 parte), in loc cald (200C). Dupa inradacinare si formarea bulbililor, acestia se planteaza in ghivece mici, in care se tin pana la inflorire (circa 2 ani).

Bulbii se planteaza in gradina toamna (septembrie-octombrie) sau chiar vara (iulie-august), in cazul crinului alb. Inradacinarea se produce pana in momentul venirii frigului. In iernile cu geruri puternice terenul se protejeaza (frunze, paie, ramuri). Primavara-vara plantele se prasesc, se uda si li se administreaza ingrasaminte (lichide sau solide).

Spune prietenilor tai: